OK
X
pantofag
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pantophage)
1.
care
se
hrănește
cu
substanțe
vegetale
și
animale;
care
mănâncă
de
toate
fără
discernământ;
omnivor.
pantofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pantophobie)
1.
(med.)
stare
anxioasă
în
care
orice
obiect
poate
provoca
angoasă;
stare
de
anxietate
intensă
și
nedefinită,
care
nu
are
legătură
cu
niciun
obiect
specific,
care
se
observă
într-un
număr
mare
de
boli
și
sindroame;
omnifobie,
panfobie.
balerin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)
1.
s.
m.
f.
dansator
într-un
corp
de
balet.
2.
s.
m.
pl.
încălțăminte
femeiască
ușoară
și
plată,
asemănătoare
pantofilor
de
dans.
baretă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barrette)
1.
bentiță
(de
piele,
de
pânză)
care
încheie
un
pantof.
2.
lamelă
de
metal
care
se
fixează
transversal
pe
o
medalie,
tabacheră
etc.
3.
perete
de
beton
(armat)
turnat
în
teren
pentru
lucrări
de
fundații.
4.
pânză
cauciucată
pe
care
se
implantează
ace
pentru
pieptănatul
fibrelor
textile.
box 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. box/-calf/)
1.
piele
de
vițel
special
tăbăcită,
pentru
pantofi,
ghete
etc.
calceiform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. calcéiforme)
1.
(bot.)
care
are
forma
unui
pantof.
decupat 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. découpé)
1.
tăiat
dintr-un
întreg;
din
care
s-a
tăiat
o
parte.
2.
pantofi
~ți
=
pantofi
fără
ștaif,
numai
cu
o
baretă.
escarpen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. escarpin)
1.
inv.,
s.
m.
(pantof
de
damă)
decupat,
cu
talpă
foarte
subțire.