Dictionar

Rezultate secundare (Papal.):

Papal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. papal)

1. referitor la papă; care aparţine papei; care este făcut de papă; (prin ext.) catolic.


Papalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. papalitas)

1. demnitatea de papă; (p. ext.) timpul cât un papă deţine această demnitate.

2. instituţia centrală de conducere religioasă şi politică a bisericii catolice.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Albigenzi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (după fr. albigeois)

1. adepţi ai unei secte rigoriste şi antiecleziastice din Franţa în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.


Annată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.


Apostolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apostolique, lat. apostolicus)

1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor.

2. papal.


Brevă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. breve)

1. scrisoare papală, mai puţin solemnă decât bula.


Congregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal

2. ramură a unui asemenea ordin.

3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.

4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.

5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.

6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.