Parte de vorbire: adj. (înv. și reg.; adesea depr.)
Origine: (papistaș + -esc)
1. de papistaș, al papistașilor; catolic.
3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (înv. și reg.)
Origine: (v. papistaș)
1. a face să treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (catolic + -esc)
1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (pop.)
Origine: (v. catolic)
1. a face să treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza, (înv. și reg.) a (se) papistăși.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (catolic + -ime)
1. totalitate a catolicilor, lumea catolică.
2. (var.) catolicitate, (înv. și pop.) papistășime.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. catoliciza)
1. adj. care a trecut sau a fost făcut să treacă la catolicism; (pop.) catolicit, (înv.) catolnicit, (înv.) papistășit.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (catolic + -ește)
1. în felul catolicilor, respectând regulile religiei catolice.
2. (var.) (înv. și reg.) papistășește.