OK
X
parada
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. parader)
1.
(ir.)
a
se
arăta
(în
mod
ostentativ);
a
se
afișa.
2.
(despre
trupe)
a
manevra,
a
evolua.
paradă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. parade, germ. Parade)
1.
trecere
în
revistă
a
unor
trupe
care
defilează;
(p.
ext.)
manifestație,
spectacol
destinat
a
atrage
atenția.
2.
(fig.)
exhibare
a
unui
sentiment
care
nu
este
simțit
cu
adevărat.
3.
a
face
~
de
ceva
=
a
se
făli
cu
ceva.
4.
mișcare
sau
ansamblu
de
mișcări
prin
care
un
scrimer,
boxer
etc.
parează
o
lovitură
a
adversarului,
încercând
să
dea
o
ripostă.
păpăradă
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (v. papară)
1.
mâncare
făcută
din
ouă
bătute
și
prăjite;
papară,
scrob.
bucefal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bucéphale)
1.
(fam.)
cal
de
luptă
sau
de
paradă.
etalaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. étalage)
1.
etalare.
2.
expoziție
de
mărfuri;
vitrină;
marfa
expusă.
3.
(tehn.)
partea
inferioară
a
cuvei
unui
furnal.
4.
(fig.)
expunere
ostentativă,
paradă.
lozincard, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lozincă + -ard)
1.
cu
caracter
de
lozincă;
care
denotă
un
entuziasm
neîntemeiat,
de
paradă.
ostentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ostentation, lat. ostentatio)
1.
atitudine
de
paradă,
de
înfumurare,
de
nesocotire
provocatoare
a
celorlalți;
prezentare
demonstrativă
a
avantajelor,
a
bunurilor
pe
care
le
are
cineva;
etalare
pretențioasă.
2.
cu
~
=
în
mod
demonstrativ,
ostentativ.
patriotard, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. patriotard)
1.
I.
care
face
paradă
de
patriotism;
cu
manifestări
de
patriotism
fals.
2.
II.
persoană
care
manifestă
patriotism
excesiv,
deseori
fals;
cel
care
își
exteriorizează
zgomotos
sentimentele
patriotice.
pedanterie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pédanterie)
1.
paradă
de
erudiție;
meticulozitate
exagerată.
2.
comportamentul
pedantului;
revendicare
proprie
pedantului;
caracterul
a
ceea
ce
este
pedant.
3.
exprimare
în
termeni
pretențioși.
4.
gravitate
în
chestiuni
de
mică
importanță.
5.
(sinon.)
pedantism.