paralelipiped

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parallélépipède)

1. prismă cu baza un paralelogram.

paralelipipedic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parallélépipédique)

1. în formă de paralelipiped.

paralelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parallélisme)

1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate.
2. paralelă.
3. ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele.
4. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice.
5. (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele.
6. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic.

paraleliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paralléliser)

1. a dispune paralel.
2. a face o comparație între două sau mai multe fenomene în desfășurare.

echipolent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équipollent, lat. aequipollens)

1. de forțe, de valori egale.
2. (log.; despre noțiuni, judecăți) care exprimă în forme diferite același înțeles; echivalent.
3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli și de același sens.

horn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Horn, fr. horn)

1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereților circurilor glaciare.
2. (alp.) spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți.

liniație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lineatio)

1. aspect vărgat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor închise care s-au regrupat în benzi lungi pe direcții de scurgere.

paralelipipedic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parallélépipédique)

1. în formă de paralelipiped.

paralelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parallélisme)

1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate.
2. paralelă.
3. ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele.
4. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice.
5. (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele.
6. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic.

plintă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. plinthe)

1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc.
2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală.
3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal.