OK
X
paralelipiped
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. parallélépipède)
1.
prismă
cu
baza
un
paralelogram.
paralelipipedic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. parallélépipédique)
1.
în
formă
de
paralelipiped.
paralelism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. parallélisme)
1.
proprietate
a
două
drepte
sau
plane
de
a
fi
paralele;
paralelitate.
2.
paralelă.
3.
~
psihofizic
(sau
psihofiziologic)
=
concepție
dualistă
care
consideră
că
fenomenele
fiziologice
și
cele
psihice
nu
prezintă
nici
un
fel
de
relații
cauzale
între
ele.
4.
compoziție
prin
care
se
alătură
două
idei,
sentimente,
aspecte
prin
construcții
sintactice.
5.
(muz.)
mișcare
în
aceeași
direcție
a
vocilor,
fără
modificare
a
intervalelor
dintre
ele.
6.
(biol.)
apariție
a
unor
caractere
similare
în
cursul
evoluției,
în
populații
(specii)
înrudite
filogenetic.
paraleliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. paralléliser)
1.
a
dispune
paralel.
2.
a
face
o
comparație
între
două
sau
mai
multe
fenomene
în
desfășurare.
echipolent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. équipollent, lat. aequipollens)
1.
de
forțe,
de
valori
egale.
2.
(log.;
despre
noțiuni,
judecăți)
care
exprimă
în
forme
diferite
același
înțeles;
echivalent.
3.
(mat.;
despre
vectori)
egali,
paraleli
și
de
același
sens.
horn
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Horn, fr. horn)
1.
relief
cu
aspect
de
piramidă
triunghiulară
în
regiunile
alpine,
în
urma
intersectării
pereților
circurilor
glaciare.
2.
(alp.)
spațiu
îngust
dintre
doi
pereți
de
stâncă
paraleli
și
înalți.
liniație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. lineatio)
1.
aspect
vărgat
al
unor
roci
efuzive,
produs
de
paralelismul
mineralelor
închise
care
s-au
regrupat
în
benzi
lungi
pe
direcții
de
scurgere.
paralelipipedic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. parallélépipédique)
1.
în
formă
de
paralelipiped.
paralelism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. parallélisme)
1.
proprietate
a
două
drepte
sau
plane
de
a
fi
paralele;
paralelitate.
2.
paralelă.
3.
~
psihofizic
(sau
psihofiziologic)
=
concepție
dualistă
care
consideră
că
fenomenele
fiziologice
și
cele
psihice
nu
prezintă
nici
un
fel
de
relații
cauzale
între
ele.
4.
compoziție
prin
care
se
alătură
două
idei,
sentimente,
aspecte
prin
construcții
sintactice.
5.
(muz.)
mișcare
în
aceeași
direcție
a
vocilor,
fără
modificare
a
intervalelor
dintre
ele.
6.
(biol.)
apariție
a
unor
caractere
similare
în
cursul
evoluției,
în
populații
(specii)
înrudite
filogenetic.
plintă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. plinthe)
1.
mic
soclu,
în
afară,
la
partea
inferioară
a
unei
clădiri,
a
unui
zid
etc.
2.
fâșie
de
mozaic,
de
piatră
la
partea
inferioară
a
pereților
unei
camere,
care
ferește
pereții
de
lovituri
și
umezeală.
3.
bloc
paralelipipedic
pe
care
se
reazemă
o
coloană
sau
un
piedestal.