Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)
1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răguşeală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ataxoparaplégie)
1. (med.) combinare a ataxiei cu paralizia, ca urmare a leziunii simultane a coloanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cycloplégie)
1. (med.) paralizia mușchiului ciliar al ochiului, ducând la pierderea acomodării; paralizie totală a mușchilor ochilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplopie)
1. vedere dublă, cauzată de divergenţa axei ochilor sau de paralizia muşchilor acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égophonie)
1. voce asemănătoare behăitului caprei, în isterie şi în paralizia generală progresivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neurolymphomatose)
1. boală rară, prin paralizia extremităţilor şi slăbirea de volum a muşchilor striaţi.