Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. controlatéral)
1. (despre leziuni, paralizii) care este localizat în jumătatea corporală opusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dourine)
1. maladie gravă şi contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, adenite, paralizii, anemii etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impotence, lat. impotentia)
1. starea celui care este impotent, care nu se mai poate mișca, care este lipsit de folosirea unui membru; lipsă de vigoare; neputinţă.
2. incapacitatea de a obține și de a menține o erecție suficient de fermă pentru a săvârşi actul sexual; disfuncție erectilă.
3. ~ funcţională = pierdere totală sau parţială a funcţiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lordose)
1. deformaţie a regiunii lombare a coloanei vertebrale, care se încovoaie înainte, în rahitism, în malformaţii, paralizii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poliomyélite)
1. inflamaţie septică, alergică etc. a substanţei cenuşii din măduva spinării, caracterizată prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului şi paralizii; paralizie infantilă.