Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paramétrique)
1. referitor la parametru, de parametri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paramétrite)
1. inflamaţie a ţesuturilor din jurul uterului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. parametrio, fr. paramètre)
1. ţesut conjunctiv care înconjură uterul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aplatiza)
1. acţiunea de a (se) aplatiza.
2. proces natural prin care prundişurile de formă sferoidală capătă formă plată.
3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, în scopul de a reduce variaţiile unei mărimi într-un anumit interval de timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + indicator)
1. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biotechnologie)
1. studiu al corelaţiilor dintre parametrii civilizaţiei tehnologice şi adaptabilitatea fiinţei umane.
2. utilizarea în tehnică a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale şi animale pentru producerea de substanţe utile în agricultură şi în industria alimentară, farmaceutică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotélémétrie)
1. ramură a biologiei care studiază de la distanţă parametrii proprii organismelor vii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. climogramme)
1. grafic care reprezintă fluctuațiile sezoniere concomitente a doi parametri climatici: precipitațiile și temperatura; climadiagramă.