parazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parasitus
2. FR parasite
3. EN parasite
4. DE Parasit; Schmarotzer
5. RU пaрaзит
6. HU parazita, élősködő, élősdi

autoparazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT autoparasitus
2. FR autoparasite
3. EN autoparasite
4. DE Autoparasit
5. RU aвтопaрaзит
6. HU autoparazita

ecoparazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oecoparasitus
2. FR écoparasite
3. EN ecoparasite
4. DE Ökoparasit
5. RU экопaрзит
6. HU ökoparazita

ectoendoparazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ectoendoparasitus
2. FR ectoendoparasite
3. EN ectoendoparasite
4. DE Ekto-Endoparasit
5. RU эктоэндопaрaзит
6. HU ekto-endoparazita

ectoendoparazit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ectoendoparasite)

1. ciupercă parazită la suprafața și în interiorul plantei gazdă.

ectoparazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ectoparasitus
2. FR ectoparasite
3. EN ectoparasite
4. DE Ektoparasit; Außenschmarotzer
5. RU эктопaрaзит
6. HU ektoparazita, külső parazita

endoparazit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT endoparasitus
2. FR endoparasite
3. EN endoparasite
4. DE Endoparasit; Innenparasit
5. RU эндопaрaзит
6. HU endoparazita, belső élősködő

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.

acarieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.

acorion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. achorion)

1. (micologie) ciupercă ce parazitează pielea capului și cauzează favusul; tricofiton.