Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parasiter)
1. tr. (despre paraziţi) a îmbolnăvi, a infesta (un organism).
2. (fig.; rar) a deregla, a perturba un anumit sistem, concret sau abstract.
3. intr. (fig.) a trăi ca un parazit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + parazit)
1. a distruge paraziţii de pe plante, animale etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parasitaire)
1. (care duce o viaţă) de parazit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. acanthocephaliasis)
1. boală parazită provocată de acantocefali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amibiase)
1. boală parazitară provocată de amibe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaplasmose)
1. boală parazitară la rumegătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylostomiase)
1. boală parazitară provocată de anchilostom, prin inflamarea mucoasei intestinului.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antihelmintique)
1. (medicament antiparazitar) care face posibilă eradicarea viermilor paraziți, în special a viermilor gastrointestinali la oameni sau animale; vermifug.