parazita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parasiter)

1. tr. (despre paraziți) a îmbolnăvi, a infesta (un organism).
2. (fig.; rar) a deregla, a perturba un anumit sistem, concret sau abstract.
3. intr. (fig.) a trăi ca un parazit.

deparazita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + parazit)

1. a distruge paraziții de pe plante, animale etc.

parazitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parasitaire)

1. (care duce o viață) de parazit.
2. provocat de un parazit.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.

amibiază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amibiase)

1. boală parazitară provocată de amibe.

anaplasmoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaplasmose)

1. boală parazitară la rumegătoare.

anchilostomiază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylostomiase)

1. boală parazitară provocată de anchilostom, prin inflamarea mucoasei intestinului.

antihelmintic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antihelmintique)

1. (medicament antiparazitar) care face posibilă eradicarea viermilor paraziți, în special a viermilor gastrointestinali la oameni sau animale; vermifug.