cavicol, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. cavicole)
Etimologie: (fr. cavicole)
1. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.