Rezultate principale (Parc,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. parc)
1. grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc.
2. grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe.
3. suprafață de teren închisă unde se îngrijește și se crește vânatul.
4. loc de staționare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor și materialelor unei instituții, unei unități.
5. totalitatea autovehiculelor unei întreprinderi, instituții etc.
6. ~ electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric.
Rezultate secundare (Parc,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parquer)
1. a aşeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parcage)
Parte de vorbire: s.
Origine: (parca)
1. acţiunea de a parca; parcaj.
2. staţionarea avioanelor care urmează să decoleze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. Parcae)
1. (mit. lat.) cele trei divinităţi ale destinului despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parceller)
1. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parcelle)
1. porţiune de teren delimitată precis şi destinată unui anumit scop.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allée)
1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
3. înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. aspersive, fr. aspersif)
2. sistem ~ = sistem de irigare prin aspersiune care proiectează în aer un jet de apă atomizată, care apoi cade pe pământ de parcă ar fi ploaie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. engl. autocross)
1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autonomie, lat. autonomia)
1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voinţă.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
4. distanţă maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (baby + cart)
1. cart pentru copii (în parcurile de distracții).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. balayer)
1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafaţa ecranului luminescent al unui tub catodic.