parc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parc)

1. grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc.
2. grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe.
3. suprafață de teren închisă unde se îngrijește și se crește vânatul.
4. loc de staționare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor și materialelor unei instituții, unei unități.
5. totalitatea autovehiculelor unei întreprinderi, instituții etc.
6. ~ electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric.

parca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parquer)

1. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara.

parcaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parcage)

1. parcare, parching.

parcare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (parca)

1. acțiunea de a parca; parcaj.
2. staționarea avioanelor care urmează să decoleze.

Parce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. Parcae)

1. (mit. lat.) cele trei divinități ale destinului despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului.

parcela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parceller)

1. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele.

parcelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parcelle)

1. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop.

alee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.

aspersiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. aspersive, fr. aspersif)

1. referitor la aspersiune.
2. sistem ~ = sistem de irigare prin aspersiune care proiectează în aer un jet de apă atomizată, care apoi cade pe pământ de parcă ar fi ploaie.

autocros

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. engl. autocross)

1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.

autonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autonomie, lat. autonomia)

1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria voință.
2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, în anumite domenii, în cadrul unui stat condus de o putere centrală.
3. autoconducere.
4. distanță maximă pe care o poate parcurge o navă sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
5. calitate a unui cuvânt de a avea un sens lexical deplin.

baby-cart

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (baby + cart)

1. cart pentru copii (în parcurile de distracții).

baleia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. balayer)

1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic.
2. (fig.) a mătura.