parchet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parquet)

1. piesă de lemn în general de esență tare, pentru pardoseli; pardoseala însăși.
2. fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în curs de exploatare.
3. instituție judiciară care face cercetări în materie penală; localul în care funcționează; funcționarii ei.

parcheta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parqueter)

1. a pardosi cu parchet (I).
2. a împărți o pădure în parchete (II).

parchetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. parqueteur)

1. lucrător de parchete.

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

palux

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (n. com.)

1. lac incolor care se aplică pe suprafața parchetului.

parafină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraffine)

1. substanță solidă, albă și translucidă, obținută prin distilarea țițeiului sau a cărbunilor și folosită la fabricarea lumânărilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc.

parcheta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parqueter)

1. a pardosi cu parchet (I).
2. a împărți o pădure în parchete (II).

parchetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. parqueteur)

1. lucrător de parchete.

procuror

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procurer)

1. magistrat, membru al parchetului (III).
2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia.