Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordée)
1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de acelaşi calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanţă parcursă de un velier între două volte succesive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coordonnateur)
1. adj., s. m. f. (cel) care îndeplineşte o funcţie de coordonare.
2. adj. conjuncţie ~oare = conjuncţie care stabileşte un raport de coordonare.
3. s. n. aparat care indică automat locul unui avion în spaţiu şi distanţa parcursă de el de la punctul de decolare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estime)
1. determinare aproximativă a poziţiei unei nave, ţinând seama de drumul şi distanţa parcursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étape)
1. interval de timp; stadiu, fază.
2. oprire scurtă în timpul unei călătorii.
3. distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit.
4. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire.
5. parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foulée)
2. distanţă parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ şi până îl atinge din nou.
3. lungimea pasului la patrupede.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kilométrage)
1. măsurarea în kilometri a unui itinerar.
2. distanţa, în kilometri, parcursă de un autovehicul.
3. aparat de bord care înregistrează distanţa parcursă.