Dictionar

Anticipare

Parte de vorbire: s.
Origine: (anticipa)

1. faptul de a anticipa; anticipaţie.

2. (lingv.) pronunţare anticipată a unui sunet din silaba următoare.


Apupare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (apupa)

1. acțiunea de a (se) apupa.

2. înclinare longitudinală a navei către pupă, datorită încărcării neuniforme.


Astupare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. astupa)

1. acțiunea de a astupa; astupat.

2. umplere, înfundare.

3. închidere; acoperire.


Autorecepare

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + recepare)

1. uscare a tulpinii puieţilor din lipsă de lumină sau din altă cauză naturală.


Campare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. campa)

1. faptul de a campa; camping.

2. instalare temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc.; campament.


Contratipare

Parte de vorbire: s.
Origine: (contratip)

1. proces tehnologic de prelucrare a peliculei pentru obţinerea de contratipuri.


Abdominalgie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.

3. (antonim) biogen.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Absciziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscision, lat. abscisio)

1. extirpare a unui organ al corpului.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.