Dictionar

parfumerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parfumerie)

1. magazin unde se vând parfumuri, articole de toaletă.
 

antranilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthranilique)

1. acid ~ = pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă și în alcool, folosită ca reactiv, ai cărei derivați sunt întrebuințați în parfumerie; acid aminobenzoic.
 

aromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanță care răspândește o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
 

benzaldehidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzaldéhyde)

1. aldehidă aromatică din benzen, lichid incolor, cu miros de migdale amare, folosit în parfumerie, în industria coloranților etc.
 

benzoic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzoïque)

1. acid ~ = acid aromatic din unele rășini vegetale (smirnă), folosit în medicină, în parfumerie și în industria coloranților.
 

butirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. butyrate)

1. (chimie) sare sau ester rezultat din combinarea acidului butiric cu o bază sau un alcool, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie și în industria alimentară.
 

cimen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cumène)

1. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri.