aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

heliotrop 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliotrope, lat. heliotropium)

1. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului.

jasmin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jarmin)

1. arbust ornamental cu flori galbene sau albe, foarte mirositoare; iasomie.
2. parfumul extras.

piperonal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pipéronal)

1. (chimie) aldehidă fenolică, compus aromatic, folosit în parfumerie pentru parfumul său care amintește de parfumul heliotropului și în farmacie pentru proprietățile sale antipiretice; heliotropină.