Dictionar

Parlament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parlement)

1. organ legislativ, eligibil, alcătuit din reprezentanţi ai diferitelor partide politice sau din deputaţi independenţi.

2. clădire unde îşi ţine sesiunile.


Miniparlament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mini-parlament)

1. (ir.) organism politic restrâns.


Parlamenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. parlementer)

1. a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere.


Parlamentar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. parlementaire, it. parlamentario)

1. adj. referitor la parlament.

2. regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului.

3. potrivit uzanțelor admise în parlament.

4. referitor la acțiunea de a parlamenta.

5. s. m. membru al parlamentului.

6. persoană delegată, în timp de război, ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic.


Parlamentarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parlementarisme)

1. regim parlamentar.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Amenda (2)

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.

2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).

3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.

4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.


Antiparlamentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparlementaire)

1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.

2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.


Antiparlamentarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparlamentarisme)

1. concepţie împotriva sistemului parlamentar; opoziţie faţă de regimul parlamentar.


Bil

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bill)

1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.


Bundestag

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundestag)

1. camera inferioară a parlamentului în Germania.