parlamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. parlementaire, it. parlamentario)

1. adj. referitor la parlament.
2. regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului.
3. potrivit uzanțelor admise în parlament.
4. referitor la acțiunea de a parlamenta.
5. s. m. membru al parlamentului.
6. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic.

parlamentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parlementarisme)

1. regim parlamentar.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.

antiparlamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparlementaire)

1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.
2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.

antiparlamentarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiparlamentarisme)

1. concepție împotriva sistemului parlamentar; opoziție față de regimul parlamentar.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

chestor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare.
2. șeful unei chesturi de poliție.
3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate.