Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bill)
1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundestag)
1. camera inferioară a parlamentului în Germania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)
1. reuniune (inter)naţională în care delegaţii şi invitaţii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, ştiinţific, profesional, cultural etc.
2. organ suprem de conducere al unor partide, organizaţii de masă şi obşteşti.
3. denumire a parlamentului în unele ţări.
4. denumire dată unor conferinţe internaţionale convocate pentru încheierea de tratate de pace.
5. denumire a unor partide politice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. duma)
1. adunare legislativă în Rusia ţaristă.
2. (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus.