Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parodie, lat., gr. parodia)
1. imitație a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată.
2. (p. ext.) imitație nereușită, inferioară originalului.
3. (muz.) piesă cu caracter de glumă, în care se parafrazează una sau mai multe teme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-pièce)
1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parodique, it. parodico)
1. cu caracter de parodie; parodistic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. parodiste)
1. cel care scrie parodii; cel care joacă o parodie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. parodistisch, /II/ Parodistik)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastiche)
1. lucrare literară sau artistică lipsită de originalitate, în care se imită stilul, maniera de lucru a unui scriitor sau artist ilustru; imitaţie fără valoare.