Dictionar

Rezultate secundare (Parte):

Aparte

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. à part)

1. adv. separat.

2. adj. inv. deosebit, special.


Partener, -ă

Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (fr. partenaire)

1. fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la jocuri etc.

2. persoană cu care dansează cineva.

3. fiecare dintre persoanele angajate într-o tranzacție, într-o discuție etc.

4. executant, împreună cu altul, al unui număr de program (la teatru, la circ etc.).


Partenerial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. partenarial)

1. referitor la partener, de partener.


Parteneriat

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. partenariat)

1. asociere a doi sau mai mulţi parteneri (de afaceri).


PARTENO-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. parthéno-, cf. gr. parthenos)

1. „fecioară”, „lipsa fecundaţiei, asexuat”.


Partenofilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parthénophile)

1. (femeie) care prezintă partenofilie.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhit.) partea superioară a capitelului unei coloane.


Aberanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. aberaţie.

2. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Abţibild

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.

2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.