Dictionar

Rezultate secundare (Parte):

Aparte

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. à part)

1. adv. separat.

2. adj. inv. deosebit, special.


Contraparte

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (contra + parte; cf. fr. contrepartie)

1. despăgubiri într-un acord, un pact; compensare.

2. ceea ce echilibrează, contrabalansează un prim lucru.


Partener, -ă

Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (fr. partenaire)

1. fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la jocuri etc.

2. persoană cu care dansează cineva.

3. fiecare dintre persoanele angajate într-o tranzacție, într-o discuție etc.

4. executant, împreună cu altul, al unui număr de program (la teatru, la circ etc.).


Partenerial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. partenarial)

1. referitor la partener, de partener.


Parteneriat

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. partenariat)

1. asociere a doi sau mai mulţi parteneri (de afaceri).


PARTENO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. parthéno-, cf. gr. parthenos „fecioară”)

1. „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abductor

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.

2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.

3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.


Aberanță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.

2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.