Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. drageonnage)
1. (bot.) proprietatea anumitor plante de a produce drajoni (lăstar, crescut din rădăcina unui copac sau a unei plante, care poate fi desprins și replantat în altă parte); drajonare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/incliner, lat. inclinare)
1. tr., refl. a (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi.
2. refl. a se pleca în faţa cuiva.
3. (fig.) a fi convins, a se convinge.
4. intr. (fig.) a fi dispus să...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précoma)
1. sindrom care precedă coma1, comă în cursul căreia conştiinţa se păstrează (în parte) trează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respectif)
1. care priveşte împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular.
3. (adv.) pentru cealaltă situaţie (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sl. glumŭ, bg. gluma)
1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.
4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.
5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.
6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.
7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.
8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.
9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.
10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.
11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.