Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. partenarial)
1. referitor la partener, de partener.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. partenariat)
1. asociere a doi sau mai mulţi parteneri (de afaceri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)
1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Bruderschaft „fraternitate”)
1. ritual sau fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură încrucișându-și brațele, în semn de prietenie sau pentru a-și consolida prietenia; frăție de băutură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadrille, rus. kadrili)
1. dans vioi, de perechi, dintr-un şir de figuri în măsuri diferite, în care partenerii se schimbă între ei; melodia corespunzătoare.
2. dans popular rusesc, cu mişcare vioaie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clinch, engl. clinching)
1. (box) încleştare şi imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. contrepartie)
1. dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare.
2. (bursă) operație contrară alteia pentru a reduce riscurile sau din orice alt motiv.
3. (la jocul de cărți) partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiași parteneri, pentru a-și lua revanșa.
4. element care se opune altuia, stabilind echilibrul; contraparte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Damenwahl)
1. drept, posibilitate pe care o au femeile şi fetele de a-şi alege singure partenerii la dans.