Rezultate principale (Particularitate.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. particularité)
Rezultate secundare (Particularitate.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR propriété; qualité; particularité; singularité; caractère particulier; caractère; trait caracteristique
3. EN property; quality; character; particularity; singularity; peculiarity
4. DE Eigenschaft; Besonderheit; Eigenart; Eigentümlichkeit
5. RU свойство; особенность; своеобрaзие; специфичность; признaк
6. HU tulajdon; jelleg; jellem, természet; tulajdonság, sajátság; minőség, képesség; sajátosság, különösség
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. africanisme)
1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.
2. particularitate a civilizaţiei arabe.
3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compétence, lat. competentia)
1. capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unei probleme, de a face ceva.
2. aptitudine, calitate a unei autorităţi, a unui funcţionar de a exercita anumite atribuţii.
3. a fi de ~a cuiva = a intra în atribuţiile cuiva; a-şi declina ~a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluţiona un litigiu.
4. ştiinţa lingvistică implicită, interiorizată de subiecţii vorbitori ai unei limbi.
5. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci.
6. (biol.) capacitate a celulelor de a reacţiona la semnale de dezvoltare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutativité)
1. (mat.) proprietate a unei operaţii de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează.
2. particularitate a atenţiei, gândirii, percepţiei de a se deplasa de la o activitate la alta.
3. însuşire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleaşi construcţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. congénital)
1. se spune despre o particularitate fizică sau psihologică a cărei origine este anterioară nașterii și care persistă sau se dezvoltă în timpul vieții; din naştere, înnăscut, ereditar.