Dictionar

Rezultate principale (Partid.):

Partid

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. parti)

1. grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic şi reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând le apere şi le promoveze împotriva altora şi luptând pentru cucerirea sau menţinerea puterii politice.


Rezultate secundare (Partid.):

Bipartid

Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + partid)

1. inv. constituit din două partide politice.


Monopartid

Parte de vorbire: s.
Origine: (mono1- + partid)

1. sistem ~ = sistem politic în care există un singur partid.


Partidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. partida, it. partita)

1. desfășurare completă a unui joc.

2. îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp.

3. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată.

4. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice.

5. cont.

6. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată.

7. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte.


Partidar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (partid + -ar)

1. care se bazează pe criterii partinice.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Activist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.

2. I. care se referă la activism.

3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.

4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).

5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.

6. (antonim) pasivist.


Adera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.

2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.

3. (despre state) a se alătura unui tratat.

4. a fi, a se ţine lipit, strâns.


Aderent, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.

2. alipit, unit, sudat.

3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.