Dictionar

nepartizan

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + partizan)

1. care nu este partizan; imparțial și nepărtinitor.
2. (antonim) partizan.
 

partizan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. partisan, rus. partizan)

1. s. m. f. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună.
2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic.
3. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid.
 

partizanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (partizan + -al)

1. referitor la o stare, atitudine, activitate de partizan.
 

partizanat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (partizan + -at)

1. faptul de a fi partizan; stare, atitudine, activitate de partizan; exclusivism.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

arian, -ă (2)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. arien)

1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).
2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.
 

atlantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atlantisme)

1. doctrină a partizanilor pactului atlantic.
 

atlantist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. atlantiste)

1. (partizan) al atlantismului.
 

atomist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. atomiste)

1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.
2. II. partizan al atomismului.
3. specialist în fizica atomică.