Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apragmatisme)
1. incapacitate de a acţiona coerent, de a coordona ansamblul acţiunilor parţiale care concură la realizarea unui scop util.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assemblage)
1. asamblare.
2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.
3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parţiale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convergent, lat. convergens)
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale este convergent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. diasystem, fr. diasystème)
1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parţiale; supersistem.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divergent, lat. divergens)
1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcţii diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăştie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un şir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepţii, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. extrapoler)
1. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare.
2. a deduce sau a generaliza plecând de la date parțiale sau dintr-o altă zonă.
3. (matematică) a calcula valori sau a extinde o serie dincolo de limitele cunoscute; a calcula prin extrapolare.