Dictionar

pasiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. passion, lat. passio, germ. Passion)

1. afecţiune puternică şi de durată pentru cineva sau ceva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment.
2. obiectul acestei afecţiuni.
3. compoziţie muzicală religioasă care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos.
 

compasiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compassion, lat. compassio)

1. compătimire, milă; comizeraţie.
 

acvariofil, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquariophile)

1. persoană care practică acvariofilia.
2. persoană are o pasiune pentru peștii și plantele de acvariu.
 

acvaristică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aquaristik)

1. ştiinţa creşterii vieţuitoarelor în acvarii.
2. pasiune pentru acvarii.
 

amaxomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. amaxomanie)

1. pasiune pentru vehicule.
2. nevoia obsesivă de a fi în vehicule.
 

anflama

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. enflammer)

1. a face pasiune pentru cineva (sau ceva); a se înflăcăra, a se pasiona.
 

appassionato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. appassionato)

1. (muz.) cu pasiune şi înflăcărare.
 

ardenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ardent)

1. înflăcărare, ardoare, pasiune, înfocare.
2. (mar.) tendinţă a unei nave de a veni cu prora în vânt.