Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. clamor, fr. clameur)
1. strigăt, chemare desperată pentru a-și exprima sentimentele, dispozițiile, pasiunile et cetera; urlet de protest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conflictus, fr. conflit)
1. neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
3. (fil.) treaptă acută în evoluţia contradicţiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfăşurarea acţiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferment, lat. fermentum)
1. enzimă.
2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întreţină pasiunile, duşmăniile; sămânţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gouverner)
1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.
2. a dirija, a conduce o navă.
3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)
4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.
5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mortification)
1. acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; mortificare.
2. (med.) proces de alterare, de descompunere a unui țesut prin moartea celulelor și starea rezultată.
3. acțiune prin care cineva își mortifică trupul sau pasiunile.
4. (religie) act voluntar prin care cineva își provoacă suferință corporală sau morală de dragul penitenței sau al înălțării spirituale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. romancier)
1. autor de romane (operă literară în proză, de întindere mare, amestecând realul și imaginarul, și care, în forma sa cea mai tradițională, urmărește să trezească interesul, plăcerea cititorului prin povestea destinului unui erou principal, a unei intrigi între mai multe personaje, prezentând psihologia lor, pasiunile lor, aventurile lor, mediul lor social et cetera).
2. (var. înv.) romansier, romanțiar, romanțier.