Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. passivité, germ. Passivität)
1. dispoziţie, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism.
2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. adiaphorous)
1. apatie, indiferenţă, pasivitate, lipsă de interes.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ataraxie)
1. stare de linişte sufletească, liberă de griji şi temeri, urmărită ca ţel suprem de mai multe şcoli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + linişti)
1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)
1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. défensiste)
2. (adept) al unei atitudini pasive în timpul primului război mondial.
3. (persoană) a cărei atitudine exprimă pasivitate, lipsă de combativitate.
4. I. privitor la defensism; de defensism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inactivité)
1. 1 lipsă de activitate; pasivitate.
2. suprimare a capacităţii active (2) a unei substanţe.