Rezultate secundare (Pasivă):
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (fr. passivement)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)
1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)
1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
2. II. adept al chietismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contempla)
1. acţiunea a de (se) contempla.
2. (fig.) atitudine de meditaţie, de observare pasivă a fenomenelor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)
1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
2. II. adept al chietismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déponent, lat. deponens)
1. (verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ.