1. într-o manieră pasivă.

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.

2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.

4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.

5. (var.) cvietism, quietism.

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

2. II. adept al chietismului.

3. (var.) cvietist, quietist.

1. acţiunea a de (se) contempla.

2. (fig.) atitudine de meditaţie, de observare pasivă a fenomenelor.

1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

2. II. adept al chietismului.

3. (var.) chietist.

1. (verb latin) care are formă pasivă şi înţeles activ.