Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pastel, it. pastello)
1. s. n. creion colorat, moale, pentru desen, din pigmenți pulverizați amestecați cu talc și gumă arabică.
2. desen cu astfel de creioane.
3. poezie descriptivă cu fond liric, în care este înfățișat un peisaj.
4. lucrare muzicală lirică, amintind de un pastel sau compusă pe cuvintele acestuia.
5. adj. inv. (despre culori, desene) în tonuri pale; delicat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastel)
1. plantă erbacee vivace, cultivată în trecut pentru frunzele sale din care se extrăgea un colorant albastru indigo; albăstrele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. pastellisé)
1. (despre culori, desene etc.) cu tonuri pale, delicate.
2. desenat, vopsit în culoare pastel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastelliste)
1. pictor, poet autor de pasteluri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pastellistica)
1. procedeu de realizare a pastelului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. pasteller)
2. a face să aibă culori atenuate.
3. a crea un pastel; a da impresia de pastel (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichlore)
1. substanţă care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pudding)
1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engober)
1. a acoperi un obiect de ceramică cu un strat de materie pământoasă, albă sau colorată, pentru a masca culoarea naturală a pastei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épacte, cf. grec. ἐπακταί „[zile] adăugate”)
1. număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar; utilizarea sa principală este în determinarea datei de Paște.
2. vârsta în zile a lunii la 1 ianuarie, ziua când ea este nouă, fiind notată cu zero; (înv.) temelie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fibrila)
1. acţiunea de măcinare a pastelor fibroase, prin care se desfac pereţii fibrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (forma)
1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.
2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.
3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.
4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.
5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.