patenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. patenter, germ. patentieren)

1. a acorda (cuiva) o patentă; a proteja printr-un brevet de invenție, a breveta.
2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare.

patentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patente, germ. Patent)

1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet.
2. ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului.
3. (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
4. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie.
5. licență (pentru exercitarea unui anumit comerț).

patentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patenté)

1. care a obținut o patentă; brevetat.
2. (fig.; despre oameni și însușirile lor) notoriu, evident, patent2.

brevet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brevet)

1. document cuprinzând titlul, distincția, calitatea acordate de o autoritate (de stat) și care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenție = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata în exclusivitate invenția, un anumit timp; patentă.

breveta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. breveter)

1. a acorda un brevet; a patenta.

patenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. patenter, germ. patentieren)

1. a acorda (cuiva) o patentă; a proteja printr-un brevet de invenție, a breveta.
2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare.

patentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patenté)

1. care a obținut o patentă; brevetat.
2. (fig.; despre oameni și însușirile lor) notoriu, evident, patent2.

rotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rotatif)

1. adj. (despre mișcări) circular.
2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație.
3. motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile.
4. (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice.