Dictionar

patetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)

1. adj. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios.
2. (despre nervi) care inervează globul ocular.
3. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona.
 

patetico

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. patetico)

1. (muz.) pasionat, înfocat, patetic.
 

arioso

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n.  
Etimologie: (it. arioso)

1. I. (muz.) (ca indicație de execuție) interpretare patetică și profundă care ar trebui dată unui pasaj cântat.
2. II. (muz.) arie muzicală de mare intensitate dramatică; piesă vocală apropiată de arie și recitativ.
 

asianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Asianismus, engl. asianism)

1. tendință a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat și afectat.
 

empatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empathie, engl. empathy)

1. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
2. transpunere simpatetică în obiectele exterioare.
 

passionato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. passionato)

1. (muz.) pasionat, patetic.
 

patetico

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. patetico)

1. (muz.) pasionat, înfocat, patetic.
 

patetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pathétisme)

1. calitatea, arta de a emoționa, de a mișca sufletul, de a înduioșa; caracter patetic (I, 1).