Dictionar

Rezultate secundare (Patima):

Pătimaș, -ă

Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (patimă + -aș)

1. cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; (prin ext.) părtinitor.

2. care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat.

3. (astăzi rar) care suferă de o boală; suferind, bolnav.


Avariție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. avaritia, fr. avarice)

1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.

2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.

3. (anton.) dărnicie, generozitate.


Fanatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fanatique, lat. fanaticus)

1. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă.

2. (despre sentimente, manifestări) care dovedeşte fanatism; pătimaş, intolerant.


Fanatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanatisme)

1. zel excesiv, credinţă religioasă dusă la extrem.

2. devotament pătimaş, înfocat pentru o credinţă, pentru o idee etc., manifestat şi printr-o intoleranţă violentă faţă de adversari.


Pasionat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. passionné)

1. (despre sentimente, fapte etc.) determinat de pasiune.

2. (despre oameni) stăpânit de pasiuni; pătimaş.

3. care pune pasiune în tot ce face; înflăcărat.


Pasiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. passion, lat. passio, germ. Passion)

1. afecţiune puternică şi de durată pentru cineva sau ceva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment.

2. obiectul acestei afecţiuni.

3. compoziţie muzicală religioasă care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos.


Viciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vice, lat. vitium)

1. defect, imperfecțiune; lipsă.

2. ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil.

3. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea.