Rezultate secundare (Patima):
Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (patimă + -aș)
1. cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; (prin ext.) părtinitor.
2. care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat.
3. (astăzi rar) care suferă de o boală; suferind, bolnav.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. avaritia, fr. avarice)
1. însușirea de a fi avar, patima avarului; zgârcenie, calicie.
2. atașament excesiv față de deținerea de bani, avere, fără a se folosi de acestea.
3. (anton.) dărnicie, generozitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fanatique, lat. fanaticus)
1. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă.
2. (despre sentimente, manifestări) care dovedeşte fanatism; pătimaş, intolerant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanatisme)
1. zel excesiv, credinţă religioasă dusă la extrem.
2. devotament pătimaş, înfocat pentru o credinţă, pentru o idee etc., manifestat şi printr-o intoleranţă violentă faţă de adversari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. passionné)
1. (despre sentimente, fapte etc.) determinat de pasiune.
2. (despre oameni) stăpânit de pasiuni; pătimaş.
3. care pune pasiune în tot ce face; înflăcărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. passion, lat. passio, germ. Passion)
1. afecţiune puternică şi de durată pentru cineva sau ceva; patimă; manifestare a unui astfel de sentiment.
2. obiectul acestei afecţiuni.
3. compoziţie muzicală religioasă care are ca subiect povestirea patimilor lui Cristos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vice, lat. vitium)
1. defect, imperfecțiune; lipsă.
2. ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil.
3. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea.