patina 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. patiner)

1. a se deplasa cu patinele.
2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc.
3. (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare.

patină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. patin)

1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheaţă.
2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o şină.

patina 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. patiner)

1. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2.
2. tr. (despre timp) a face să capete patină2.

patină 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. patine)

1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime.
2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune.

patinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinage)

1. faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele.
2. patinoar.

patinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (patina1 + tor)

1. sportiv care practică patinajul.

arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.

axel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axel)

1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuşi.

figură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
7. persoană; personalitate.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).

glisieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glissière)

1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.

patina 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. patiner)

1. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2.
2. tr. (despre timp) a face să capete patină2.

patinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinage)

1. faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele.
2. patinoar.