OK
X
patogenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pathogénie)
1.
ramură
a
medicinei
care
studiază
mecanismul
de
apariţie
şi
dezvoltare
a
bolilor;
patogeneză.
patogenitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Pathogenität)
1.
capacitate
a
unei
specii
de
microbi
de
a
produce
o
boală.
patogenitate
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
pathogenia;
pathogenitas
2.
FR
pathogénie
3.
EN
pathogenicity
4.
DE
pathogenität
5.
RU
пaтоrенность
6.
HU
patogenitás,
betegségokozás,
megbetegítő
készség
acidofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acidophile)
1.
(despre
substanţe,
ţesuturi,
organisme)
cu
afinitate
pentru
un
mediu
acid;
oxifil.
2.
сarе
preferă
sau
este
virulent
în
solurile
acide
(agenţi
patogeni
tericoli,
plantă).
3.
care
se
colorează
cu
acizi
(celule,
ţesuturi).
agresivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
1.
însuşirea
de
a
fi
agresiv.
2.
(psih.)
comportament
ostil,
destructiv
al
unui
individ.
3.
însuşire
a
unor
agenţi
patogeni
de
a
ataca
plantele.
4.
ostilitate
a
animalelor.
5.
proprietate
a
apelor
naturale
de
a
ataca,
prin
acţiune
chimică,
construcţiile,
de
a
produce
degradarea
solului.
antisepsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antisepsie)
1.
metodă
de
combatere
a
microbilor
patogeni
şi
a
focarelor
de
infecţie
din
organism.
bacterioterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bactériothérapie)
1.
metodă
de
tratament
cu
microbi
capabili
să
distrugă
germeni
patogeni.
contamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1.
tr.,
refl.
a
transmite
agenţi
patogeni;
a
(se)
infecta;
a
(se)
molipsi.
2.
tr.
a
polua
prin
radioactivitate,
microorganisme
etc.
3.
(fig.)
a
influenţa,
a
înrâuri.
4.
refl.
(despre
două
limbi)
a
se
încrucişa.
5.
(despre
două
cuvinte)
a
se
influenţa
reciproc
(schimbându-şi
forma).
6.
(despre
elemente
folclorice)
a
se
întrepătrunde.
coprocultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coproculture)
1.
însămânţare
a
materiilor
fecale
pe
un
mediu
de
cultură
în
scopul
identificării
anumitor
microbi
patogeni.