Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE pathogen; krankmachend; krankheitserregend
5. RU пaтоrенный
6. HU kórokozó, betegséget előidéző
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU возбудитель
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pathogène)
1. referitor la boală; care provoacă boli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pathogénétique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Pathogenese)
1. patogenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pathogénésie)
1. ansamblu de simptome provocate la omul sănătos prin aplicarea unei substanţe în doză homeopatică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pathogénie)
1. ramură a medicinei care studiază mecanismul de apariţie şi dezvoltare a bolilor; patogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetobacter)
1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. antipathogen)
2. care contracarează efectele unui agent patogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antisepsie)
1. metodă de combatere a microbilor patogeni şi a focarelor de infecţie din organism.