Dictionar

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.
 

baciloscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacilloscopie)

1. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice.
 

citopatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytopathologie)

1. ramură a patologiei care studiază procesele patologice din interiorul celulei.
 

complicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)

1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură.
2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice.
 

condropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Chondropathie)

1. (med.) termen generic pentru modificările patologice ale cartilajului articular, care pot apărea dintr-o varietate de cauze, de exemplu traumatice, degenerative sau inflamatorii; boală a cartilajelor.
 

diazoreacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diazo-réaction)

1. reacție prezentată de unele urine patologice, care se colorează în roșu la adiția unor diazoreactivi.