patrician, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patricien)

1. s. m. f. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile.
2. nobil, aristocrat.
3. s. m. cârnat din carne de vită.
4. adj. care aparține patricienilor (I).
5. de origine nobilă; rafinat.

client, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.

clientelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clientelă + -ar)

1. care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale.
2. relativ la clientelă; legat de practica clientelismului.
3. (Antichitatea romană) care aparținea clienților unui patrician roman.
4. relații (sau raporturi etc.) ~e = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei.

clientelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clientèle, lat. clientela)

1. clienții unui patrician roman.
2. clienții unui negustor, avocat, medic.
3. ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid.

patriciat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patriciat, lat. patriciatus)

1. demnitatea de patriciu sau de patrician în Roma antică.
2. ordinul patricienilor (I, 1).
3. elită, aristocrație.

patron, -oană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)

1. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi.
2. s. m. f. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele.
3. ocrotitor, protector, susținător.
4. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc.

patroană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. patronne)

1. femeie cu autoritate de patron.
2. fondatoarea unei biserici, etc.
3. sfântă sub a cărei ocrotire este plasată o comunitate, o frăție, un oraș, o țară et cetera (care, de obicei, îi poartă numele).
4. stăpâna casei, în raport cu angajații ei.
5. (antichitate) cetățeană bogată și influentă a Romei Antice, de obicei patriciană, care acorda protecție cetățenilor mai săraci, care constituiau clientela ei.
6. (prin analogie) femeie influentă care promovează cariera cuiva oferindu-i sprijin.
7. femeie care deține sau conduce o afacere mică sau mijlocie; femeie care conduce o întreprindere; angajatoare.
8. (înv.) femeie ocrotitoare; protectoare.