antipatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.

apatrid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
3. om fără patrie.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.

defensism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défensisme)

1. atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.

doctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.

iredent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irredento)

1. (despre un teritoriu, o populație) supus încă dominației străine, nerestituit patriei.

străinătate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (străin + -ătate)

1. orice țară situată dincolo de granițele patriei.
2. mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți.
3. (var.) (înv., pop.) streinătate, (înv., pop.) strinitate.