Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patrimonial, lat. patrimonialis)
1. referitor la un patrimoniu; care constituie un patrimoniu.
2. (jur.) raporturi ~e = raporturi care au un conţinut economic; bunuri ~e = bunuri care pot fi evaluate în bani.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. patrimonialiser)
1. a transforma în patrimoniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)
1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)
1. adj. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic.
2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva.
3. vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent.
4. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate.
5. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat.
6. parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
7. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul.