patrimoniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. patrimonium, fr. patrimoine, it. patrimonio)

1. totalitatea drepturilor și a obligațiilor evaluabile în bani și a bunurilor materiale la care se referă acestea, care aparțin unei persoane fizice sau juridice.
2. bunuri moștenite prin lege de la părinți.
3. totalitatea bunurilor care aparțin unei colectivități, unui stat etc.; bun public.
4. bunuri spirituale care aparțin unui popor sau omenirii întregi.

clasic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classique, lat. classicus)

1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.
2. conform normelor artei antice greco-latine.
3. referitor la clasicism (1).
4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecțiune.
5. (despre scriitori, artiști etc.; și s. m.) care aparține clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii; model.
6. care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic.

confisca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confisquer, lat. confiscare)

1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.

denaționalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denaţionaliza)

1. trecere a unei întreprinderi, a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată.

expropria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exproprier)

1. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.

pasiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

1. adj. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic.
2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva.
3. vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent.
4. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate.
5. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat.
6. parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
7. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul.

patrimonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patrimonial, lat. patrimonialis)

1. referitor la un patrimoniu; care constituie un patrimoniu.
2. (jur.) raporturi ~e = raporturi care au un conținut economic; bunuri ~e = bunuri care pot fi evaluate în bani.