Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)
1. adj. care are patru laturi.
2. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiparallèle)
1. (despre drepte, vectori) paralel şi de sens contrar.
2. (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + mediană)
1. segment de dreaptă care uneşte, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quadrilatéral)
1. (mat.) care are patru laturi; care are forma unui patrulater.
2. (prin ext.) pe patru părţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. rectangle)
1. patrulater cu toate unghiurile drepte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Orthodiagonale)
1. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare.