Dictionar

patrulater, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)

1. adj. care are patru laturi.
2. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
 

antiparalel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparallèle)

1. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar.
2. (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil.
 

bimediană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bi- + mediană)

1. segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse.
 

cvadrilateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrilatéral)

1. (mat.) care are patru laturi; care are forma unui patrulater.
2. (prin ext.) pe patru părți.
3. (var.) cuadrilateral.
 

dreptunghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. rectangle)

1. patrulater cu toate unghiurile drepte.
 

ortodiagonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Orthodiagonale)

1. (despre un patrulater) cu diagonalele perpendiculare.