Dictionar

Rezultate secundare (Pată):

Epata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. épater)

1. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi.


Maculă; pată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT macula

2. FR macule; tache

3. EN fleck; patch; spot; bloth; macula

4. DE Fleck; Makel; Punkt

5. RU мaкулa; пятно; пятнышко

6. HU folt, petty


Ospăta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. hospitare)

1. tr. a primi pe cineva în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a cinsti, a omeni, a trata.

2. refl., intr. a mânca împreună cu alții.

3. intr. a petrece.

4. (var.) (înv., reg.) a ospeta, a ospita, a uspăta, a uspeta.


Patafizic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pataphysique)

1. referitor la patafizică.


Patafizică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pataphysique)

1. știința soluțiilor imaginare, care acordă simbolic liniamentelor proprietăţile obiectelor descrise de virtualitatea lor.

2. ramură a științei care studiază soluțiile imaginare.


Patafizician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pataphysicien)

1. specialist în patafizică.

2. om de știință specializat în soluții imaginare.


Abstinent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinenţa.

2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

3. cumpătat, lipsit de lăcomie.


Acuzat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.


Afresco (2)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.


Albugo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.

2. pată albă care se formează pe unghie.


Alveolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.

2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.

3. căsuţă construită de albine în fagure.

4. (bot.) scobitură.

5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.

6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.

7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.

8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.

9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.


Ambiţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.

2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.